Episodul trei din "Monstrii de Romania se intoarce II"
Cu prilejul celei mai mici reflexii, descoperim o noua categorie de mosntru.
Copii: Astazi noi vom invata despre VD, vita depasirilor.
Comportament: VD ruleaza linsit cu viteza normala (pentru Romania, cca 30% peste limita legala).
In timpul acesta, pe langa desfatarea tipica a peisajelor care se deruleaza (putin mai rapid, aici) in fata noastra, dincolo de confortul sofarii propriei masini, VD se delecteaza probabil si cu propriile trairi, pentru ca si ea, vita, trebuie sa aiba asa ceva. Fireste, daca nu urla manelele din boxe.
Sirul pasnic al evenimentelor se fractureaza brusc atunci cand VD se apropie de o alta masina, care ruleaza amboluea cu doar 100 km/h.
Acum, o pata neagra (verzuie dupa cercetatorii americani) se asterne pe sinapsa VD: pinggg, pingggggg, problems !
"A aparut o masina in fata. Asadar, ea trebuie depasita QED. indiferent cu ce risc, trebuie sa o depasesc: adica luserul asta cu un cacat de Logan e mai tare ca mine ??? "
In acest moment, VD se lanseaza in depasire, si de cele mai multe ori reuseste sa scape cu viata. EL.
"Cercetatorii americani" releva traducerea sensorilor atasati de cutia craniana, in laborator:
"trebuie sa trec de boul asta cu orice pret, chiar daca ucid pe cineva si lasa ca ma feresc ceilalti"
joi, 21 iunie 2012
duminică, 8 ianuarie 2012
Hotii de fericire
Cei care sunt parinti cunosc eforturile facute pentru a cumpara o jucarie copilului, de a-i face o bucurie, de a-l recompensa, de a-i arata ca el conteaza.
Sarbatorile reprezinta un minunat prilej: in splendida lume in care traieste, micul omulet asteapta miracolul aparitiei lui Mos Craciun, incarcat cu daruri, Mos care a strabatut intreaga lume, venind tocmai din Laponia, la bordul unei mirifice sanii trase de reni.
Soseste si seara minunata, in care copilul vede miracolul, aceeasi seara in care parintii se bucura de bucuria coplului lor.
Mosul desface desaga, ii da cadoul, cadou care .. .surpiza, ori nu functioneaza, ori se arde, ori functioneaza prost.
Ce simte un copil care vede cum un cadou mult asteptat, cadou care reprezinta dragostea parintilor sai pentru el, cadou care reprezinta si o recompensa pentru buna sa purtare, e defect, e ars ori nu functioneaza.
Ori trebuie asamblat, ori ii lipsesc baterii, ori orice altceva care sa intarzie si apoi sa anuleze bucuria si magia.
Asa ajungem la producatorii de jucarii, cea mai meschina ramura a industriei, cea mai murdara, cea mai infecta. Am din pacate o oarecare experienta trista in domeniu. In acasta vacanta de Craciun, copilul meu a primit in dar un elicopter Falcon VII Gold Edition (sic) care ar fi trebuit sa zboare, ghidat de o telecomanda. Cutia colorata, impresionanta, inauntru - magicul elicopter, adus de tata tocmai din Cipru, tinut ascuns cateva luni - aceleasi luni in care si-a amanat propria bucurie de a-si vedea copilul bucuros.
Prima surpriza, care desi nu poate fi imputata fabricantului, reprezinta totusi un impediment: bucuria nu poate fi imediata, asa cum se presupune la primirea unui cadou, ci trebuie asteptat 110 minute pentru ca acumulatorul sa se incarce.
Nu mai este un cadou, devine o promisiune cu deadline la 110 min.
Cu adevarat dead-line ... Dar, zis si facut: infigem in priza acumulatorul, si odata cu el amanam 110 minute si bucuria noastra, a amandurora.
Trece timpul cu pricina, masurat riguros pe ceas, montam acumulatorul si ... surpiza, elicea incepe sa se roteasca cu viteza, in secunda 2 incepe sa iasa fum si un crunt miros de ars umple camera.
Acesta a fost elicopterul Falcon VII Gold Edition. Ochii dezamagiti, in lacrimi, cu care un copil priveste scena, te indeamna sa meditezi la mitraliere, asociind imaginea cu fabricantii de jucarii, hotii de fericire.
Desi scumpa, jucaria s-a dovedit o mizeria infecta, un gunoi ordinar. Peste asta, mai primesc si incurajari ale altor parinti: "la noi a functionat", "al nostru zoboara", incurajari care contin cumva un mesaj subliminal cu incarcatura "oi fi facut tu ceva gresit".
O alta jucarie a fost un trenulet eletric de la renumita firma Dickie, mare producatoare de jucarii de calitate. trenuletul e frumos, functioneaza, sinele - surpiza, se imbina bine. Locomotiva este stabila pe sine ... ce mai, in sfarsit o jucarie care functioneaza. Dar atasam cele doua vagoane si constatam ca ansamblul devine instabil pe sine: deraiaza cu o incapatanare care exclude proasta executie a jucariei si ne duce cu gandul mai degraba la un inginer foarte capabil, care - rezulta in urma examinarii amanuntite a jucariei - a construit sinele mai joase cu mai putin de 1 milimetru, suficient ca mizeria sa nu functioneze.
Ce motivatie poate avea un asemenea animal, care proiecteaza o astfel de infectie, alta decat "vreti jucarii de calitate mai buna, dati bani mai multi".
Da ... deoarece pretul acestei porcarii de tren nu a fost mare, sunt tentat sa ii dau dreptate, pana cand constat ca eu a cumparat totusi un trenulet care ar trebui sa stea pe sine cu ale sale 2 vagoane, iar daca vreau 12 vagoane si doua locomotive, platesc mai mult.
In general pare ca producatorii de asemenea mizerii numite jucarii, nu au sectie de asamblare, o fi afectata de criza, si asta deoarece toate vin in bucati, in subansamble sau in piese. Dezvolta inteligenta copilului, nu-i asa ?
Da, numai ca asamblarea se face pe baza unei shceme care niciodata nu este clara, este mereu mica, meschina, alb-negru, obscura si patata de tus, practic ininteligibila pentru cineva care poarta ochelari si greu inteligibila pentru oricine.
Practic, in orice magazin cumperi "pisica-n sac": pe cutie arata minunat, nu te poti abtine sa nu gandesti ca investitia in design si culori putea fi redirectionata spre o functionalitate mai buna a mizeriei dinauntru, obiectele din cutie insa de cele mai multe ori dezamagesc, sunt cu intentie prost proiectate, ori se prajesc.
Si daca nu pot monta subansamblele pentru ca nu vad bine, de ce nu gasesc un avertisment pe cutie: atentie, jucaria este facuta bucati, trebuie sa o montezi tu dupa o schema meschina, mica, jegoasa. Ori chiorii nu au dreptul la jucarii ?
Si daca este vina mea, daca nu o pot monta pentru ca nu ma duce mintea, constat totusi ca pe cutie nu exista un avertisment: numai pentru cei cu IQ peste 40 - limita idioteniei, de altfel. Sau prostii nu au dreptul la jucarii ?
Le multumesc insa hotilor care au furat fericirea copilului meu in timpul Craciunului, pentru ca a putut constata pe pielea sa ca viata iti ofera surpize, ca de multe ori ce ti se ofera este o minciuna, ca majoritatea produselor pe care ni le ofera "societatea de consum imediat" sunt niste mizerii infecte, ca trebuie sa trateze orice producator/vanzator ca potential hot si, plecand de la aceasta premisa, sa isi ia toate masurile de siguranta.
Acest eveniment ne-a oferit prilejul de a constata ca viata e totusi frumoasa si ca fericirea nu depinde de obiecte, care de regula sunt niste mizerii.
Totusi, toate acestea i le puteam explica eu, gratuit, stand la o cofetarie zi de zi timp de un an, cu aceeasi bani cu care am cumparat mizeriile infecte numite "jucarii".
http://www.youtube.com/watch?v=JiDXpb5TMpE&feature=youtu.be
Sarbatorile reprezinta un minunat prilej: in splendida lume in care traieste, micul omulet asteapta miracolul aparitiei lui Mos Craciun, incarcat cu daruri, Mos care a strabatut intreaga lume, venind tocmai din Laponia, la bordul unei mirifice sanii trase de reni.
Soseste si seara minunata, in care copilul vede miracolul, aceeasi seara in care parintii se bucura de bucuria coplului lor.
Mosul desface desaga, ii da cadoul, cadou care .. .surpiza, ori nu functioneaza, ori se arde, ori functioneaza prost.
Ce simte un copil care vede cum un cadou mult asteptat, cadou care reprezinta dragostea parintilor sai pentru el, cadou care reprezinta si o recompensa pentru buna sa purtare, e defect, e ars ori nu functioneaza.
Ori trebuie asamblat, ori ii lipsesc baterii, ori orice altceva care sa intarzie si apoi sa anuleze bucuria si magia.
Asa ajungem la producatorii de jucarii, cea mai meschina ramura a industriei, cea mai murdara, cea mai infecta. Am din pacate o oarecare experienta trista in domeniu. In acasta vacanta de Craciun, copilul meu a primit in dar un elicopter Falcon VII Gold Edition (sic) care ar fi trebuit sa zboare, ghidat de o telecomanda. Cutia colorata, impresionanta, inauntru - magicul elicopter, adus de tata tocmai din Cipru, tinut ascuns cateva luni - aceleasi luni in care si-a amanat propria bucurie de a-si vedea copilul bucuros.
Prima surpriza, care desi nu poate fi imputata fabricantului, reprezinta totusi un impediment: bucuria nu poate fi imediata, asa cum se presupune la primirea unui cadou, ci trebuie asteptat 110 minute pentru ca acumulatorul sa se incarce.
Nu mai este un cadou, devine o promisiune cu deadline la 110 min.
Cu adevarat dead-line ... Dar, zis si facut: infigem in priza acumulatorul, si odata cu el amanam 110 minute si bucuria noastra, a amandurora.
Trece timpul cu pricina, masurat riguros pe ceas, montam acumulatorul si ... surpiza, elicea incepe sa se roteasca cu viteza, in secunda 2 incepe sa iasa fum si un crunt miros de ars umple camera.
Acesta a fost elicopterul Falcon VII Gold Edition. Ochii dezamagiti, in lacrimi, cu care un copil priveste scena, te indeamna sa meditezi la mitraliere, asociind imaginea cu fabricantii de jucarii, hotii de fericire.
Desi scumpa, jucaria s-a dovedit o mizeria infecta, un gunoi ordinar. Peste asta, mai primesc si incurajari ale altor parinti: "la noi a functionat", "al nostru zoboara", incurajari care contin cumva un mesaj subliminal cu incarcatura "oi fi facut tu ceva gresit".
O alta jucarie a fost un trenulet eletric de la renumita firma Dickie, mare producatoare de jucarii de calitate. trenuletul e frumos, functioneaza, sinele - surpiza, se imbina bine. Locomotiva este stabila pe sine ... ce mai, in sfarsit o jucarie care functioneaza. Dar atasam cele doua vagoane si constatam ca ansamblul devine instabil pe sine: deraiaza cu o incapatanare care exclude proasta executie a jucariei si ne duce cu gandul mai degraba la un inginer foarte capabil, care - rezulta in urma examinarii amanuntite a jucariei - a construit sinele mai joase cu mai putin de 1 milimetru, suficient ca mizeria sa nu functioneze.
Ce motivatie poate avea un asemenea animal, care proiecteaza o astfel de infectie, alta decat "vreti jucarii de calitate mai buna, dati bani mai multi".
Da ... deoarece pretul acestei porcarii de tren nu a fost mare, sunt tentat sa ii dau dreptate, pana cand constat ca eu a cumparat totusi un trenulet care ar trebui sa stea pe sine cu ale sale 2 vagoane, iar daca vreau 12 vagoane si doua locomotive, platesc mai mult.
In general pare ca producatorii de asemenea mizerii numite jucarii, nu au sectie de asamblare, o fi afectata de criza, si asta deoarece toate vin in bucati, in subansamble sau in piese. Dezvolta inteligenta copilului, nu-i asa ?
Da, numai ca asamblarea se face pe baza unei shceme care niciodata nu este clara, este mereu mica, meschina, alb-negru, obscura si patata de tus, practic ininteligibila pentru cineva care poarta ochelari si greu inteligibila pentru oricine.
Practic, in orice magazin cumperi "pisica-n sac": pe cutie arata minunat, nu te poti abtine sa nu gandesti ca investitia in design si culori putea fi redirectionata spre o functionalitate mai buna a mizeriei dinauntru, obiectele din cutie insa de cele mai multe ori dezamagesc, sunt cu intentie prost proiectate, ori se prajesc.
Si daca nu pot monta subansamblele pentru ca nu vad bine, de ce nu gasesc un avertisment pe cutie: atentie, jucaria este facuta bucati, trebuie sa o montezi tu dupa o schema meschina, mica, jegoasa. Ori chiorii nu au dreptul la jucarii ?
Si daca este vina mea, daca nu o pot monta pentru ca nu ma duce mintea, constat totusi ca pe cutie nu exista un avertisment: numai pentru cei cu IQ peste 40 - limita idioteniei, de altfel. Sau prostii nu au dreptul la jucarii ?
Le multumesc insa hotilor care au furat fericirea copilului meu in timpul Craciunului, pentru ca a putut constata pe pielea sa ca viata iti ofera surpize, ca de multe ori ce ti se ofera este o minciuna, ca majoritatea produselor pe care ni le ofera "societatea de consum imediat" sunt niste mizerii infecte, ca trebuie sa trateze orice producator/vanzator ca potential hot si, plecand de la aceasta premisa, sa isi ia toate masurile de siguranta.
Acest eveniment ne-a oferit prilejul de a constata ca viata e totusi frumoasa si ca fericirea nu depinde de obiecte, care de regula sunt niste mizerii.
Totusi, toate acestea i le puteam explica eu, gratuit, stand la o cofetarie zi de zi timp de un an, cu aceeasi bani cu care am cumparat mizeriile infecte numite "jucarii".
http://www.youtube.com/watch?v=JiDXpb5TMpE&feature=youtu.be
joi, 24 noiembrie 2011
Incurcatorii de meniuri, o banda de animale
An de an, noile versiuni ale unor programe, in mare majoritate simple cosmetizari fara nici un fond, ne aduc noi aspecte ale interfetei. Astfel, petrecem zile in sir "sapand" dupa locul in care un cretin a decis sa mute in acest an o optiune, un instrument sau un meniu, fara nici o crestere a functionabilitatii, a ergonomiei, a vitezei de lucru, fara nici un alt motiv in afara de faptul ca e cu desavarsire cretin.
Cei care lucreaza de multi ani cu mai multe programe de software grafic cunosc foarte bine acest cosmar: numai in programele de modelare 3D exista module uriase, a caror studiu prin autodocumentare ia mai mult de un an - durata de supravietuire a actualei forme a interfetei.
Astfel, in programele de modelare gasim simulari, ciocniri de solide, un sistem de particule cu posibilitati uriase, dar si setari pe masura, si studiu pe masura. Simularile dinamice sunt o adevarata provocare pentru cine vrea sa le descopere de amorul artei - pentru ca pana le va folosi vreodata in productie, se vor fi schimbat de zeci de ori optiunile, setarile si locurile de unde se pot accesa.
Deschid cu scarba si teama deopotriva noile cosmetizari ale softurilor, pentru ca de 15 ani nu mai pot. Nu mai pot pierde ore, zile, luni, cautand amboulea ceea ce un cretinoid a decis sa incurce.
Asadar, sa pastram vechile softuri, nu ?
Nuuuuu ... deoarece sistemul este diabolic. Apar noi configuratii hardware, care nu suporta vechile programe, asadar trebuiesc instalate infectiile noi. Dejectiile, porcariile, cretinismele "noi", care sunt tot atat de vechi ca si precedentele, din punct de vedere al functionalitatii dar da, consuma mult mai multe resurse.
Deseori m-am intrebat: ce ratiune exista ? Si nu am reusit sa gasesc una. Am deschis din curiozitate o versiune actuala Autocad si am dezinstalat-o in 10 minute. Fata de varianta 2002 spre exemplu, atat de clara, atat de rapida, de eficienta, actuala versiune pare conceputa de un retardat mintal. Pana si butoanele din bara de stare, ortho, osnap etc, atat de lizibile, atat de clar plasate in versiuni anterioare, au necesitat minute pentru a fi depistate. An de an totul este mai complicat, consuma mai multe resurse, meniurile sunt amestecate parca de un nebun, de un dement care nu are ce face. Sigur, totul urmat rapid de cate un Service pack.
Pseudo-automatizari retarde ale unor rutine de lucru, care iti rapesc mult mai mult timp pentru a le studia si depista, decat ai face aceeasi operatie "neautomatizata".
Cu exceptia grupului Adobe, unde exista probabil un colectiv de dezvoltatori cu cap. In afara de noile optiuni, REALE si FUNCTIONALE, formidabile, care evident se gasesc intr-un loc nou, optiunile vechi sunt tot acolo, an de an, de la versiunea 5 pana acum.
Si parca Chaos group, dezvoltatorul genialului motor de render, V-Ray.
Si poate Corel, care probabil nu a stiut sa incurce lucrurile - iti trebuie putina minte ca sa produci rau, ori eu am inca un disc original de instalare corel, de pe care nu se instaleaza nimic - am platit licenta si am instalat o spartura de pe internet. Le-am scris, dar niste mitocani nu se deranjeaza sa raspunda. Doar au luat banii ....
Onor microshit, care a luat bani recent pentru un sistem de operare, dar nu a avut grija sa ma anunte ca SO este valabil cativa ani, dupa care nu mai ofera suport - asta nu ar fi nici o o problema, dar nu mai poti instala nimic pe un SO abandonat de producator. Asa ca, alti bani, alt Windoz, alte cautari nesfarsite.
Am abandonat recent "sapaturile" destinate a descoperi unde mama naibii a mutat un animal retard Rope Reactor, unde pastele mamii lui de minte ingusta a pus anul acesta setarile de colectii rigid / soft body, si asa mai departe. Am obosit.
Restul, in afara de adobe si chaos group, unde dezvoltarea este exponentiala, intr-adevar ?
O banda de dementi care ne mananca nervii, rabdarea, vederea si uneori banii, an de an.
Respect programatorilor si tot, absolut tot dispretul pentru responsabilii UI.
O banda de animale.
Cei care lucreaza de multi ani cu mai multe programe de software grafic cunosc foarte bine acest cosmar: numai in programele de modelare 3D exista module uriase, a caror studiu prin autodocumentare ia mai mult de un an - durata de supravietuire a actualei forme a interfetei.
Astfel, in programele de modelare gasim simulari, ciocniri de solide, un sistem de particule cu posibilitati uriase, dar si setari pe masura, si studiu pe masura. Simularile dinamice sunt o adevarata provocare pentru cine vrea sa le descopere de amorul artei - pentru ca pana le va folosi vreodata in productie, se vor fi schimbat de zeci de ori optiunile, setarile si locurile de unde se pot accesa.
Deschid cu scarba si teama deopotriva noile cosmetizari ale softurilor, pentru ca de 15 ani nu mai pot. Nu mai pot pierde ore, zile, luni, cautand amboulea ceea ce un cretinoid a decis sa incurce.
Asadar, sa pastram vechile softuri, nu ?
Nuuuuu ... deoarece sistemul este diabolic. Apar noi configuratii hardware, care nu suporta vechile programe, asadar trebuiesc instalate infectiile noi. Dejectiile, porcariile, cretinismele "noi", care sunt tot atat de vechi ca si precedentele, din punct de vedere al functionalitatii dar da, consuma mult mai multe resurse.
Deseori m-am intrebat: ce ratiune exista ? Si nu am reusit sa gasesc una. Am deschis din curiozitate o versiune actuala Autocad si am dezinstalat-o in 10 minute. Fata de varianta 2002 spre exemplu, atat de clara, atat de rapida, de eficienta, actuala versiune pare conceputa de un retardat mintal. Pana si butoanele din bara de stare, ortho, osnap etc, atat de lizibile, atat de clar plasate in versiuni anterioare, au necesitat minute pentru a fi depistate. An de an totul este mai complicat, consuma mai multe resurse, meniurile sunt amestecate parca de un nebun, de un dement care nu are ce face. Sigur, totul urmat rapid de cate un Service pack.
Pseudo-automatizari retarde ale unor rutine de lucru, care iti rapesc mult mai mult timp pentru a le studia si depista, decat ai face aceeasi operatie "neautomatizata".
Cu exceptia grupului Adobe, unde exista probabil un colectiv de dezvoltatori cu cap. In afara de noile optiuni, REALE si FUNCTIONALE, formidabile, care evident se gasesc intr-un loc nou, optiunile vechi sunt tot acolo, an de an, de la versiunea 5 pana acum.
Si parca Chaos group, dezvoltatorul genialului motor de render, V-Ray.
Si poate Corel, care probabil nu a stiut sa incurce lucrurile - iti trebuie putina minte ca sa produci rau, ori eu am inca un disc original de instalare corel, de pe care nu se instaleaza nimic - am platit licenta si am instalat o spartura de pe internet. Le-am scris, dar niste mitocani nu se deranjeaza sa raspunda. Doar au luat banii ....
Onor microshit, care a luat bani recent pentru un sistem de operare, dar nu a avut grija sa ma anunte ca SO este valabil cativa ani, dupa care nu mai ofera suport - asta nu ar fi nici o o problema, dar nu mai poti instala nimic pe un SO abandonat de producator. Asa ca, alti bani, alt Windoz, alte cautari nesfarsite.
Am abandonat recent "sapaturile" destinate a descoperi unde mama naibii a mutat un animal retard Rope Reactor, unde pastele mamii lui de minte ingusta a pus anul acesta setarile de colectii rigid / soft body, si asa mai departe. Am obosit.
Restul, in afara de adobe si chaos group, unde dezvoltarea este exponentiala, intr-adevar ?
O banda de dementi care ne mananca nervii, rabdarea, vederea si uneori banii, an de an.
Respect programatorilor si tot, absolut tot dispretul pentru responsabilii UI.
O banda de animale.
joi, 27 octombrie 2011
CAD
CAD ,Autocad
http://softdesign.pro/CAD.html
Desene si planuri CAD, proiecte case, proiecte vile, desen tehnic, desene de executie in format dwg, dxf, 3ds
Planuri de arhitectura si constructii, planuri de vile, case, orice plan sau desen 2D sau 3D, constructii metalice
Desene de executie - desen tehnic mecanic, desen tehnic electric, desen tehnic electrotehnic, desen tehnic electromecanic, desen tehnic de constructii.joi, 7 iulie 2011
completarea comple(c)tarii
In continuare serialului "Monstru de Romania":
Regnul monstrilor de Romania are multiple variante de existenta: vom descrie aici VPC: Vita Pietonala de Cartier.
Cu totii suntem uneori covarsiti de problemele cotidiene, de lupta pentru a trai inca o zi, asadar este firesc ca, sub negura gandurilor spre care ne imping cei de la "putere", sa mai traversam "pe rosu" ori printr-un loc interzis.
Nu la acei frati de suferinta ma voi referi, ci la noul specimen VPC.
La vita pietonala de cartier.
Manifestare: traverseaza strada exact pe unde i se nazare, intrucat acolo are el treaba, nu-i asa ?
Pana aici nu se deosebeste cu nimic de cocalarul roman tipic. Deosebirea provine din faptul ca, sesizand ca se apropie o masina, vitei pietonale NU II pasa, intrucat o parte din neuronul sau a asimilat informatia potrivit careia, daca soferul il loveste, va avea multe neplaceri: militie, ancheta, probe de sange, service, contact cu societatile de asigurari si, in cele din urma, racordarea temporara la statutul de pieton.
Vita Pietonala, inarmata cu toate aceste informatii, devine un inamic periculos, deoarece - se stie, informatia te face puternic.
Si procedeaza in consecinta: traverseaza exact "pe unde are el treaba", te vede venind, te aude claxonand, si te ignora.
Pana aici, vita pietonala de cartier nu se deosebeste cu nimic de un cocalar ori de un cartierist prost. Subtilitatea prin care acesta diverge fata de banalul exemplu amintit, consta in dispretul, nosnalanta, siguranta de sine cu care merge leganat, ca pe rulmenti (lagere cu rostogolire),scanand universul in ampatamentul tentaculelor sale uriase, precum un marinar beat, scupind semnite prin comisura gurii - varianta scumpa, ori aruncand flegme nemaipomenit de maiestre, care tintesc exact spre locul unde o fi vrut vita pietonala de cartier sa tinteasca.
Profilaxie: datorita aerului tembel si retard, pot fi identificati de la mare distanta. in consecinta se recomanda franarea preventiva, urmata de un firesc salut, daca e posibil pe limba sa.
Limba sa are un bagaj de cuvinte extrem de redus, dar recomandam utilizarea conexiunilor spre originile domniei sale - in find, si vita pietonala de cartier TREBUIE sa provina de undeva - concretizate in distinsa persoana a mamei care "la" fatat.
Pentru soferii extrem de experimentati, VPC poate fi tratat prin socuri mecanice, sub forma unui usor bobarnac, exact atat cat sa nu pateasca nimic, dar suficient ca sa cada in propria flegma.
Regnul monstrilor de Romania are multiple variante de existenta: vom descrie aici VPC: Vita Pietonala de Cartier.
Cu totii suntem uneori covarsiti de problemele cotidiene, de lupta pentru a trai inca o zi, asadar este firesc ca, sub negura gandurilor spre care ne imping cei de la "putere", sa mai traversam "pe rosu" ori printr-un loc interzis.
Nu la acei frati de suferinta ma voi referi, ci la noul specimen VPC.
La vita pietonala de cartier.
Manifestare: traverseaza strada exact pe unde i se nazare, intrucat acolo are el treaba, nu-i asa ?
Pana aici nu se deosebeste cu nimic de cocalarul roman tipic. Deosebirea provine din faptul ca, sesizand ca se apropie o masina, vitei pietonale NU II pasa, intrucat o parte din neuronul sau a asimilat informatia potrivit careia, daca soferul il loveste, va avea multe neplaceri: militie, ancheta, probe de sange, service, contact cu societatile de asigurari si, in cele din urma, racordarea temporara la statutul de pieton.
Vita Pietonala, inarmata cu toate aceste informatii, devine un inamic periculos, deoarece - se stie, informatia te face puternic.
Si procedeaza in consecinta: traverseaza exact "pe unde are el treaba", te vede venind, te aude claxonand, si te ignora.
Pana aici, vita pietonala de cartier nu se deosebeste cu nimic de un cocalar ori de un cartierist prost. Subtilitatea prin care acesta diverge fata de banalul exemplu amintit, consta in dispretul, nosnalanta, siguranta de sine cu care merge leganat, ca pe rulmenti (lagere cu rostogolire),scanand universul in ampatamentul tentaculelor sale uriase, precum un marinar beat, scupind semnite prin comisura gurii - varianta scumpa, ori aruncand flegme nemaipomenit de maiestre, care tintesc exact spre locul unde o fi vrut vita pietonala de cartier sa tinteasca.
Profilaxie: datorita aerului tembel si retard, pot fi identificati de la mare distanta. in consecinta se recomanda franarea preventiva, urmata de un firesc salut, daca e posibil pe limba sa.
Limba sa are un bagaj de cuvinte extrem de redus, dar recomandam utilizarea conexiunilor spre originile domniei sale - in find, si vita pietonala de cartier TREBUIE sa provina de undeva - concretizate in distinsa persoana a mamei care "la" fatat.
Pentru soferii extrem de experimentati, VPC poate fi tratat prin socuri mecanice, sub forma unui usor bobarnac, exact atat cat sa nu pateasca nimic, dar suficient ca sa cada in propria flegma.
completare la "Animalele şi reptilele Bucureştilor / tarii"
Articolul de aici http://tinyurl.com/6kdkpsy care trateaza subiectul "Animalele şi reptilele Bucureştilor: gorila de Dorobanţi, monstrul biletelor, şoferul iresponsabil. Spune şi tu: ce animale ciudate ai văzut prin Bucureşti?" invita la completari.
iata una din acestea, in opinia autorului:
-----------------------------------------------------------------
Monstrul fizicii; il intalnim de regula pe strada, dar s-a aclimatizat si in magazine, carciumi, locuri publice dar nu locasuri de cultura, inca: se pare ca nu ii prieste ceva din microsistem.
Caracteristici comportamentale dupa care ii identificam: nu au perceptia volumelor in spatiu.
Nu pot intelege ca, doua corpuri nu pot ocupa simultan acelasi loc in spatiu.
Asadar, te vei trezi imbrancit ,cel putin lovit cu umarul de un asemenea monstru. Daca se pune problema nu de a negocia, ci de a transa prioritatea accesului printr-un spatiu ingust, cum ar fi o usa, nu va opuneti: oferiti prioritate Mosntrului Fizicii.
In varianta moderna, acesta se gaseste la volan, pe sosele patriei, de regula intr-un BMW, Audi, VW, cel mai adesea negru.
Profilaxie: se recomanda ocolirea pe contrasens, ca la camioane.
iata una din acestea, in opinia autorului:
-----------------------------------------------------------------
Monstrul fizicii; il intalnim de regula pe strada, dar s-a aclimatizat si in magazine, carciumi, locuri publice dar nu locasuri de cultura, inca: se pare ca nu ii prieste ceva din microsistem.
Caracteristici comportamentale dupa care ii identificam: nu au perceptia volumelor in spatiu.
Nu pot intelege ca, doua corpuri nu pot ocupa simultan acelasi loc in spatiu.
Asadar, te vei trezi imbrancit ,cel putin lovit cu umarul de un asemenea monstru. Daca se pune problema nu de a negocia, ci de a transa prioritatea accesului printr-un spatiu ingust, cum ar fi o usa, nu va opuneti: oferiti prioritate Mosntrului Fizicii.
In varianta moderna, acesta se gaseste la volan, pe sosele patriei, de regula intr-un BMW, Audi, VW, cel mai adesea negru.
Profilaxie: se recomanda ocolirea pe contrasens, ca la camioane.
vineri, 24 iunie 2011
Blog Wordpress
Un nou blog care rezuma activitatea mea in domeniul IT: soft educational si grafica, la adresa: http://mariustipa.wordpress.com/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)